Avocații de concurență de la D&B David și Baias îi asistă pe clienții investigați începând cu inspecția inopinată. Atunci când Consiliul Concurenței intră pe ușa unei companii, vine și echipa coordonată de partenerul Manuela Guia. ”Facem “shadowing”, în sensul în care nu este inspector de la Consiliul Concurenței care să nu aibă atribuită o persoană care îi stă ca o umbră pe tot parcursul inspecției inopinate. Noi ne asigurăm că, pe parcursul inspecției, de fapt, pe parcursul întregii investigații, nu se depășește mandatul”, a declarat Manuela Guia într-un interviu recent acordat unei publicații din grupul BizLawyer.
Clientul asistat va fi astfel protejat din prima clipă și nu va fi supus unui “fishing expeditions”. Adică autoritatea de concurență are dreptul să intre în sediul său, dar nu i se va permite să ia orice în legătură cu orice potențială încălcare a legii, ci numai în legătură cu acea încălcare pe care o suspicionează și pentru care judecătorul i-a dat mandat. Nu are voie să caute în afara perioadei suspectate, nu are voie să întrebe despre alte piețe pe care e prezentă compania. ”Noi supraveghem totul”, a arătat interlocutorul nostru.
Firma D&B David și Baias are o echipă de ”IT forensic” foarte bine pusă la punct cu toate noutățile din domeniu, cu un soft mai performant decât cel al Consiliului Concurenței, iar avocații fac propria evaluare a riscului. Față de clona luată de Consiliul Concurenței, ei au propria clonă pe care o evaluează.
Mai multe detalii despre proiecte, clienți, aspecte sensibile care țin de acest domeniu de practică și modul în care lucrează echipa, în a doua parte a interviului acordat de Manuela Guia, Partener D&B David și Baias, avocat recomandat de principalele publicaţii internaţionale de specialitate ca expert de top în domeniul dreptului concurenţei.
- Unde ar trebui să fie atente companiile
Care ar fi cele mai sensibile reglementări din zona concurenței, de care companiile ar trebui să țină cont în activitatea lor?
Semnalul de alarmă primordial este participarea la asociații profesionale. Acolo poate să se treacă foarte ușor de la discuții perfect legitime, care urmează un scop firesc, la discuții prea detaliate despre businessul fiecărei companii. Așadar, mare atenția la schimbul de informații prin intermediul asociațiilor profesionale! La fel, mare atenție la schimbul de informații prin intermediul unor terți, de genul firmelor care fac studii de piață, companiilor care publică diverse rapoarte, studii pe sectoare diferite. De exemplu, companii de media care publică reviste specializate.
În general, cu excepția cazului în care întâlnirea cu concurenții are loc într-un context public, deschis dialogului, întâlnirile în context privat ridică suspiciuni. Neapărat, într-un context privat, discuția cu un concurent trebuie să fie privată, legată de chestiuni personale și nu de activitatea sau intențiile viitoare ale unei companii.
Licitațiile reprezintă o altă zonă de interes a Consiliului Concurenței, fiind investigată, mai nou, trucarea acestora. De ce? Pentru că autoritățile contractante devin suspicioase cand se confruntă cu anumite situații și fac plângeri/sesizări la Consiliul Concurenței. Dacă au primit două oferte în care diferența este de un ban, e un semnal care atrage o sesizare la Consiliul Concurenței. Să verifice autoritatea de concurența cum au știut ofertanții că un ban face diferența. E o discuție ipotetică, desigur. Iar dacă există doi ofertanți care au știut că în cursă sunt doar ei, pentru că sunt poate singurii producători de pe piață, iar diferența de preț este un ban la această licitație, dar la o altă licitație, dintr-o altă perioadă, diferența a fost de un ban în sens invers, atunci pare că și-au împărțit licitațiile. Dacă este găsită și o probă care arată că reprezentanții celor doi s-au întâlnit la o cafea, avem poate un cartel de trucare de licitații.
Și cum acționează, într-un astfel de caz ipotetic, Consiliul Concurenței? Se poate duce într-o inspecție inopinată, sigilează toate documentele găsite, le verifică și, în funcție de ce găsesc, își construiește dosarul?
Da. Ancheta este ca un puzzle, Consiliul Concurenței ia o piesă, altă piesă și altă piesă… De foarte multe ori, și îmi pare rău să o spun, Consiliul Concurenței scoate din context piesele de puzzle. Pentru că poți trimite un e-mail unui concurent de-al tău în care te plângi de situația dramatică din piață, de faptul că există foarte multe falimente, de faptul că autoritatea publică nu intervine, etc. Și ai o frază în acel e-mail în care spui “în ritmul ăsta, dacă prețurile continuă să scadă, o să avem cu toții de suferit”. Consiliul Concurenței scoate această frază și o pune alături de alte câteva elemente, iar concluzia poate fi că “voi v-ați înțeles să nu mai scădeți prețurile”.
Ce fac avocații de concurență de la D&B David și Baias în aceste investigații?
Avocații îi asistă pe cei investigați începând cu inspecția inopinată. Atunci când intră Consiliul Concurenței pe ușa unei companii, venim și noi. Facem “shadowing”, în sensul în care nu este inspector de la Consiliul Concurenței care să nu aibă atribuită o persoană care îi stă alături, ca o umbră, pe tot parcursul inspecției inopinate. Noi ne asigurăm că, pe parcursul inspecției, de fapt, pe parcursul întregii investigații, nu se depășește mandatul.
Consiliul Concurenței are puteri foarte mari, e adevărat, dar și noi ne bucurăm de anumite drepturi. De exemplu, ne bucurăm de dreptul de a nu ne supune unui “fishing expeditions”. Adică autoritatea de concurență are dreptul să intre la sediul meu și să ia orice, dar nu trebuie să-și permită să ia orice în legătură cu orice potențială încălcare a legii, ci numai în legătură cu acea încălcare pe care o suspicionează și pentru care judecătorul i-a dat mandat. Deci nu are voie să caute în afara perioadei suspectate, nu are voie să întrebe despre alte piețe pe care e prezentă compania. Noi supraveghem totul.
Apoi, firma noastră are o echipă de IT forensic foarte bine pusă la punct cu toate noutățile din domeniu, cu un soft mai performant decât cel al Consiliului Concurenței, iar noi ne facem propria evaluare a riscului. Față de clona luată de Consiliul Concurenței, avem și noi propria clonă pe care o evaluăm.
Și apoi sigur, evaluăm strategia de apărare. Sunt atâtea variante pe care o companie le are atunci când este investigată de Consiliul Concurenței: de la a-și recunoaște vinovăția, la a contesta, la a intra în procedura de clemență în care aduce probe suplimentare prin care incriminează un terț, beneficiind de imunitate, la a demonstra Consiliului Concurenței, bineînțeles pe bază de probe, că nu e cazul de sancțiune, și a solicita un ghid de bune practici, angajamente comportamentale...
- O practică foarte puternică, bazată pe ani de experiență
În cazul în care clientul merge în instanță aveți toate resursele in interior pentru a-l asista și în acel litigiu cu Consiliul Concurenței?
Până la Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg sau la cea de la Strasbourg. Asigurăm tot ”pachetul” și o facem bine, de mulți ani. Déjà cred că știm ce variante funcționează și care nu, noi nu experimentăm pe pielea clienților.
Ne puteți da câteva amănunte despre cazurile cu care ați ajuns la Curtea Europeană?
Pot să spun că ele se referă la încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil și vizează imposibilitatea unei companii investigate de a contesta diverse acte, fapte ale Consiliului, în timpul investigației.
La Curțile din afara țării vă asociați cu o firmă de peste granițe, specializată, sau mergeți pe cont propriu?
La CEDO ne ducem noi, avocații români. La Curtea Europeană de Justiție (CEJ) se acționează în sensul în care noi redactăm anumite întrebări preliminare pe care le supunem atenției judecătorului român, iar acesta, dacă vrea, le trimite mai departe către CEJ, care se pronunță asupra documentelor scrise. Facem singuri toți acești pași. De altfel, colegii mei au obținut mai multe decizii favorabile în dosare de fiscalitate.
Ați avut cazuri în care echipa a fost mandatată pe partea tranzacțională să conceapă strategia în așa fel încât să nu fie încălcată legislația de concurență? Lucrați mai mult în proiecte de genul acesta sau în proiecte în care luptați cu autoritatea de concurență?
Avem mai multe proiecte care vizează activitatea Consiliului Concurenței. Practic, și munca de concurență se împarte în două categorii majore: concurența referitoare la compliance și investigații și concurența referitoare la notificarea tranzacțiilor de tip M&A. În cazul nostru, partea de notificare este mai puțin pregnantă, în general notificarea de M&A fiind o muncă pe care noi o simțim ca fiind simplă și repetitivă. Cu mici excepții. Mandatul va deveni interesant dacă numărul 1 din piață îl cumpără pe numărul 2 și tranzacția duce la o concentrare a unei cote de peste 40%. Atunci Consiliul ar putea să respingă tranzacția, astfel că trebuie să găsesești metode de a o structura în așa fel încât autoritatea de concurență să fie de acord cu ea.
Ne puteți spune care este rata de succes în instanțe pentru clienții pe care i-ați reprezentat în procese legate de presupuse încălcări ale legislației concurenței? În ultimii doi ani, să zicem...
Depinde cum calculăm succesul…
Și diminuarea amenzii este un succes…
Consiliul Concurenței nu recunoște insuccesul când s-a diminuat amenda, o consideră succes pentru că s-a menținut fapta. La rândul nostru, considerăm diminuarea amenzii succesul nostru. Pe acest criteriu, putem afirma că succesul este de 100%.
- Despre echipă
Să vorbim puțin și despre echipă. Câți avocați sunt activi în această practică și ce procent din activitatea firmei revine componentei de Concurență?
La D&B David și Baias suntem împărțiți în trei echipe. O echipă care se ocupă de litigii și Dreptul muncii, o echipă care se ocupă de M&A, în general, și echipa mea, care se ocupă de Concurență, GDPR, IP, etc. Din totalul serviciului prestat, Concurența acoperă majoritatea covârșitoare, dar de când cu noile prevederi privind GDPR și această arie prinde avânt. Poate 20% din veniturile D&B David și Baias vin din zona de Concurență.
În echipa mea, care se ocupă de Concurență în principal și GDRP în secundar, sunt 16 oameni, dintre care zece sunt preponderent axați pe Dreptul concurenței, iar ceilalți pe GDPR. Cei care fac Dreptul Concurenței fac și IP. Ca număr, cred că suntem cei mai numeroși, dar asta și pentru că avem multe investigații în paralel.
Ce tip de clienți apelează la serviciile firmei D&B David și Baias?
Politica noastră este că ne place atât de mult să facem concurență încât, dacă speța este interesantă, luăm clientul. Sigur, în măsura în care acesta are o reputație corespunzătoare.
Noi suntem un pic atipici comparativ cu alte firme de avocatură, în sensul în care clienții de rețea, dacă sunt auditați de PwC, nouă nu ne sunt accesibili ca și clienți pe partea juridică. Prin urmare, noi refuzăm de foarte multe ori clienți - multinaționale din cauza faptului că sunt auditați de PwC. Evident, avem în portofoliu și multinaționale și antreprenori locali și întreprinderi mari și mijlocii. Am avut și câteva cazuri de întreprinderi mici în care am avut angajamente foarte punctuale. Adică nu i-am ajutat pe tot parcursul procedurii, dar le-am acordat sprijin sau le-am oferit un ghid de conduită.
Ce înseamnă pentru o companie investigarea de către Consiliul Concurenței?
Înseamnă, în primul rând, punerea unei presiuni din partea auditorului, care vrea să evaluze riscul de amendă și impune constituirea unor provizioane. Asta înseamnă că firma trebui să blocheze niște bani pe o perioadă de peste un an. Unii auditori cer privizioane în anul în care estimează că va veni amenda, alții o fac din primul an de investigație. Acesta este un impact foarte dur, urmat de faptul că în momentul în care primești amenda de la Consiliul Concurenței ai 30 de zile la dispoziție pentru achitarea ei sau pentru a depune contestație. Dacă o contești și instanța nu ți-a acceptat suspendarea executării, trebuie să o plătești, să te judeci 3-4 ani și după aceea, dacă vei câștiga, să recuperezi banii. De aici și avalanșa de recunoașteri, clemență, etc. Din punct de vedere financiar, impactul este lung și destul de dur.
Din activitatea de zi cu zi, ne puteți face un tablou al comportamentului agenților economici în această zonă a Concurenței? Sunt firmele mici și mijlocii atente la toate aspectele sensibile?
Am observat că toată lumea a auzit de Consiliul Concurenței și toată lumea știe că e important să respecte legislația antitrust. Însă pot spune că aceia care nu s-au confruntat cu o investigație sau cei care nu sunt multinaționale – știut fiind că acestea beneficiază de anumite propuneri de la nivel de grup, de avocați etc. – nu prea acordă atenție acestor probleme. Ei știu că există Consiliul, perceput ca o amenințare, că trebuie să aibă grijă, dar nu știu ce nu trebuie să facă. Am constatat că au învățat să nu mai scrie pe e-mail, dar vorbesc la telefon. Unii sunt atât de confuzi, atât de speriați, încât se retrag din asociații profesionale, nu se mai întâlnesc cu concurenți nici măcar la un suc. Cu astfel de cazuri este foarte greu de lucrat.
S-ar putea spune că există o cultură organizațională de respectare a regulilor de concurență mai jos de multinaționale?
La multinaționale consider că există această cultură, la modul foarte serios, aproape draconic. La nivel de antreprenori locali, aș spune că nu. Aici mai este de lucrat.
