În avocatura de business, relevant este profesionalismul. Femei sau bărbați, experții din acest domeniu atât de complex se pot impune doar printr-o muncă susținută transformată în rezultate notabile. Ioana Gelepu, Partener al Țuca Zbârcea & Asociații, apreciază la femei răbdarea de a trata o speță dificilă ca pe un „bolnav arțăgos”. “Bărbații sunt un pic mai grăbiți. Însă de efect mi se pare nu răbdarea femeilor și nici modul vijelios în care iau decizii bărbații, ci felul în care diferențele dintre noi potențează roadele muncii în echipă”, punctează avocatul.
O echipă de avocatură de talia Țuca Zbârcea & Asociații funcționează asemeni unui organism viu, iar fiecare membru al echipei are un rol foarte bine definit în această construcție complexă. ”În firme precum a noastră lucrurile se fac (și desfac) împreună, adică într-o echipă. Tipologiile sunt cât se poate de diferite. Fiecare aduce zestrea sa: unul este chirurgul dureros de lucid, care știe exact cât să taie, altul bijutierul migălos, altul alergătorul de anduranță etc. Iar din acest amestec de talente se poate naște un leac pentru cazuri grave”, este de părere Ioana Gelepu.
Munca într-o casă de avocatură se derulează într-un ritm alert, iar o zi la birou nu trebuie înțeleasă ca un desfășurător al încântării.
Partenerul Țuca Zbârcea & Asociații amintește că în această activitate sunt multe momente apăsătoare: clienți care se confruntă cu situații extrem de neplăcute, soluții nefericite în dosare și altele. ”Însă modul sănătos în care poate reacționa o echipă bine închegată în astfel de momente face ca lucrurile să ia, în final, într-un fel sau altul, turnura dorită. În plus, a fi alături de ceilalți este, în cazul litiganților, o frumoasă ocazie de a împărtăși rezultatul pozitiv al unui dosar dificil și problematic. Acum câteva zile eram cu o colegă în birou și ne-am uitat împreună pe portal pentru a verifica soluția într-un dosar cu miză. Știam că practica majoritară ne este împotrivă și fusesem tot timpul extrem de rezervate în privința rezultatului. Însă soluția, corectă de altfel, era una curajoasă, dată în sensul opus curentului de practică. Am sărit (la propriu) amândouă de bucurie de pe scaune și ne-am îmbrățișat. Există un tip de emoție adâncă în astfel de momente, pe care numai cei care fac litigii o trăiesc și o înțeleg. Am văzut avocați bătrâni, care luaseră probabil sute de soluții bune și rele, dar încă zâmbeau ca niște copii când auzeau că au câștigat un dosar. Bucuria împărtășită cu cei alături de care ai trudit pentru acel rezultat, ca și necazul pierderii unui dosar care te macină, disipat în final tot lângă ceilalți, sunt momente care fac ca viața organismului în care se transformă o echipă să fie una completă și plină de tâlc”, explică avocatul.
În dosare complexe, așa cum sunt cele pe care le au de soluționat jucătorii din prima ligă a avocaturii de business, echipa de profesioniști este cea care face diferența. Iar Țuca Zbârcea & Asociații se detașează din pluton datorită capacității sale de a forma echipe durabile, capabile, prin modul în care se îmbină variatele talente, să avanseze rapid soluții de avarie și să schimbe radical traseul unor spețe sensibile.
Această calitate specială nu ține de genul celor care fac parte din echipă, ci de abilitățile lor profesionale și de talentul de a aduce sub aceeași umbrelă specialiști care se pot completa unul pe altul și pot derula împreună proiecte de succes. Din punct de vedere statistic, la nivelul întregii firme, procentul tuturor angajatelor și avocatelor Țuca Zbârcea & Asociații este de 61,90%. Procentul strict al avocatelor este 57,14% în timp ce procentul avocatelor – partener este de 39,28%.
Deciziile care au definit parcursul profesional avut de Ioana Gelepu
Ioana Gelepu are o viziune aparte legată de succes, având întipărită în minte credința că “scena cea mai frumoasă a vieții va urma”.
Cu gândul mereu spre viitor, avocatul subliniază faptul că măsurarea succesului în avocatură depinde din ce unchi se face. “Pentru clienți, succesul înseamnă de cele mai multe ori un trecut glorios: proiecte de rezonanță sau litigii de anvergură, cu final fericit. Pentru avocați, este puțin diferit. Sigur că trecutul te reprezintă. Însă vezi în jur oameni pentru care trecutul este doar o ocazie de a gândi viitorul. Ei continuă să clădească cu încăpățânare, spunându-și că scena cea mai frumoasă a vieții va urma. Asta mi se pare o viziune de succes”, arată profesionistul.
Parcursul profesional pe care Ioana Gelepu l-a avut până acum a fost influențat în mod decisiv de două hotarâri importante pe care le-a luat.
A terminat facultatea într-o perioadă dificilă, în care oportunitățile de pe piața avocaturii nu erau la fel de multe ca în prezent. O firmă de renume avea, ca regulă, cam 12-20 de avocați, iar tinerii absolvenți duceau adevărate “războaie” pentru a pătrunde într-un astfel de mediu, în care existau puține case de avocatură de renume. ”Dacă nu erai norocos să fii selectat de acestea, mergeai pe căile bătute de atâtea generații post-revoluționare: printr-o cunoștință se găsea un avocat care să îți fie maestru, iar apoi, după o vreme, îți făceai cabinetul tău. Pe mine mă încânta viața profesională a celor pe cont propriu. Independența lor și ideea de factotum îmi păreau mult mai ademenitoare decât o firmă mare. Așa că, la finalul facultății, nu am trimis CV-ul la niciuna dintre acele Eldorado ale anilor 2000. Am găsit cu dificultate, printr-un prieten de familie, un avocat dispus să-mi fie maestru. Iar apoi am luat-o pe această cale, deși atâția colegi făceau mari eforturi să o evite. În doar câteva zile, am realizat că punțile de comunicare cu maestrul erau destul de sărace. Într-un impuls așa cum ai la 20 de ani, m-am decis să îmi reconfigurez traseul. Nu știam cum, însă eram decisă să plec de acolo.În anul acela, examenul de admitere în profesie a fost unul extrem de dificil. Ca rezultat, un număr infim de candidați au fost declarați admiși la nivel național (sub 1%). Eu fusesem norocoasă. Momentul acesta schimbă complet raporturile cerere-ofertă pe piața avocaturii în condițiile în care doar 22 de avocați debutau anul acela în profesie. Iar în timp ce mă întorceam acasă necăjită că mi s-a năruit visul de a avea un cabinet individual peste câțiva ani mi-am spus că poate nu ar fi rău să profit de ușile pe care le deschidea rezultatul acelui examen. Așa am ajuns să trimit un CV, încropit la repezeală, la firma Călin Andrei Zamfirescu și Asociații”, povestește avocatul.
A avut marea oportunitate de a trece selecția și de a intra în firma pentru care a aplicat. Și astfel i-a fost deschisă calea către școala de avocatură perfectă, pe care nu o putea avea niciunde în altă parte.
O altă decizie care i-a marcat traiectoria profesională a intervenit câțiva ani mai târziu. ”Am simțit cum bătea un vânt de schimbare în viața mea. Cum simt câteodată cei foarte tineri, ca mod de a-și reîncerca și reînnoi forțele. În acea perioadă, o echipă de la Mușat și Asociații pleca, fondând firma Țuca și Asociații. La câteva zile după nașterea care stârnise atâtea comentarii, cineva mi-a spus ca firma proaspăt creată caută avocați de litigii și m-a întrebat dacă aș fi interesată. Am spus „da” fără să stau prea mult pe gânduri, deși părea un gest ușor haiducesc dat fiind că ruptura lor abia se produsese, iar pronosticurile privind destinul firmei erau extrem de variate (unii proroceau dezastrul, alții succesul în toate și în tot). Nu aveam un CV pregătit (de când începusem colaborarea precedentă nu îmi pusesem vreodată problema să o iau pe alt drum), așa că am propus să amânăm întâlnirea. Mi s-a spus că ei se grăbeau. Așa am ajuns a doua zi, fără CV, la interviu, pe culoarele Sofitel, hotel unde o sală de protocol le servea pe post de sediu provizoriu. De atunci au trecut 14 ani”, povestește avocatul.
Astăzi, Ioana Gelepu are o carte de vizită impresionată, care include foarte multe proiecte de succes. În ultimul an, de exemplu, a fost implicată în multe mandate cu impact în zona litigiilor. Avocatul a oferit asistență și reprezentare într-un litigiu având ca obiect plata de despăgubiri în valoare de aproximativ 7,5 milioane de euro și rezilierea contractului de delegare a gestiunii prin concesiunea serviciilor publice de salubritate. De asemenea, a oferit asistență și reprezentare într-un litigiu împotriva Curții de Conturi, privind prejudicii de aproximativ 45 milioane de euro; asistență și reprezentare într-o dispută privind transferul dreptului de proprietate asupra fostului sediu al Primăriei Municipiului București, clădire evaluată la aproximativ 26 milioane de euro; asistență și reprezentare într-o dispută fiscală cu casele de asigurari, vizând un debit de aproximativ 3 milioane de euro; asistență și reprezentare într-un litigiu privind pretenții izvorâte dintr-o clauză de neconcurență, în cuantum de aproximativ 3,2 milioane de euro.
