Meet The Team: Echipa de Concurență de la PNSA și proiectele sale

Mihaela Ion, Laura Ambrozie și Vanessa Nistor sunt contactele-cheie în practică de Concurență a societății de avocatură Popovici Nițu Stoica & Asociații (PNSA).Acestui ”nucleu dur” al experimentatei echipe de Concurență, format din cei trei avocați, i se alătură, în funcție de proiecte, colegi care lucrează în industriile investigate de către Consiliul Concurenței și litigatori, atunci când dosarele ajung în instanță. PNSA reușește, astfel, să se impună cu una dintre cele mai puternice practici de Dreptul Concurenței de pe piața locală, activitatea avocaților săi în această arie fiind evidențiată de publicațiiile de specialitate și directoarele internaționale.


Departamentul de Concurență din cadrul PNSA este coordonat de partenerul Mihaela Ion, unul dintre avocații cu un profil proeminent în această arie. ”Scut” pentru clienți în raidurile autorității de concurență și consultant de top în proiectele de concentrări economice, Mihaela și-a câștigat reputația unei ”luptătoare”, pledând adesea și în fața instanțelor. În cei peste 15  ani de activitate, ea a asistat clienții  în fața Consiliului Concurenței sau a judecătorilor în investigatii sectoriale, cercetari preliminare, cazuri de abuz de poziție dominantă, schimb de informații sensibile în contextul cartelurilor sau concentrări economice.

Laura Ambrozie s-a alăturat firmei PNSA în urmă cu 10 ani și a parcurs etapele carierei până la treapta de Managing Associate, fiind implicată în numeroase investigații ale autorității de concurență, concentrări economice în industrii variate sau programe de conformare cu legislația concurenței. Ea a fost angajată în proiecte provocatoare, într-unul dintre acestea - tranzacții succesive vs. tranzacții interdependente - clarificând, împreună cu Consiliul Concurenței, în ce măsură un joint-venture face parte grupul societăților “mamă” sau este societate independentă.

După ce a absolvit Facultatea de Drept la Sorbona și a intrat în Baroul din Paris, lucrând ca avocat la o firmă din capitala Franței, Vanessa Nistor a revenit în România și a ales PNSA, specializându-se în domeniul concurenței. Aici a fost implicată în proiecte variate, pentru clienți din industrii diferite, cu probleme  specifice. În activitatea sa, Vanessa Nistor (Associate) acordă astăzi asistență atât în proiecte legate de prevenție, implementare a programelor de conformare cu legislația concurenței sau day-to-day business, cât și pe segmentul de investigații ale Consiliului Concurenței.

^BizLawyer a stat de vorbă cu cei trei avocați care au explicat, într-un interviu acordat publicației noastre, cum lucrează echipa de Concurență, care sunt proiectele cele mai intense și cum văd ei viitorul pentru această practică.

Concluziile? În fiecare zi, cu fiecare proiect, echipa are o abordare diferită, complexă și interdisciplinară. Dorința de a știi mai mult și de a face mai bine, curiozitatea și tenacitatea sunt motoarele mereu turate în beneficiul clienților. Abordarea este de tipul 3D, în care avocații se poziționează în locul clientului, în industria acestuia, pentru a vedea toate ramificațiile posibile. Doar așa, întelegând piața, punându-se în locul clientului, se construiește cea mai bună strategie de apărare.

Laura Ambrozie: Activitatea Consiliului Concurenței este foarte intensă, poate din ce în ce mai intensă, cu interes în domenii importante, dar, totodată, în această intensificare a activității se vede și o rafinare, o sofisticare a cazurilor și a tipurilor de încălcări pe care Consiliul Concurenței le analizează. Dacă înainte vedeam foarte multe înțelegeri clare, cu probe directe, în ultimele investigații tipurile de încălcări vizează mai mult practici concertate care, cel puțin la nivel teoretic, necesită un standard probator mult mai ridicat, deoarece nu beneficiază de probe directe. Pe de altă parte, se observă un focus pe abuzurile de poziție dominantă, poate în contextul în care, în continuare, concentrările economice domină activitatea Consiliului Concurenței și generează foarte multe decizii.

Laura Ambrozie: În primul rând înseamnă mai mult stres, chiar dacă societatea respectivă cunoaște legislația Concurenței și este în temă cu prevederile sale. În momentul în care Consiliul Concurenței îi bate la ușă, într-o inspectie inopinată, lucrurile se precipită.
 
Îngrijorarea este cauzată, în mod evident, de nivelul amenzii pe care o poate aplica autoritatea de concurență, pe de-o parte, și de resursele alocate pentru rezolvarea acestei probleme, pe de altă parte. Societatea știe că va trebui să își desemneze o echipă, de la acel moment, care să lucreze cu avocații, mereu disponibilă să răspundă solicitărilor Consiliului Concurenței. Trebuie amintit că o investigație durează între doi și trei ani, astfel că resursele alocate nu sunt de neglijat. Echipa trebuie să știe foarte bine cazul, situația de fapt, și să fie pregătită să răspunda solicitărilor autorității de concurență.

Vanessa Nistor: Consiliul Concurenței este foarte activ pe partea de monitorizare - cercetări, examinări preliminării și anchete sectoriale în industrii variate. Odată ce Consiliul Concurenței targetează o industrie la nivel general este posibil să identifice anumite indicii, îngrijorări că ar exista o potențială încălcare a legislației, după care declanșează o investigație targetată pe o anumită practică potențial săvârșită de anumite societăți. 

Și noi, la rândul nostru, ca avocați, monitorizăm activ activitatea Consiliului Concurenței și atunci când vedem că se analizează un anumit sector, o anumită industrie, ne anunțăm imediat clienții activi în industria respectivă. Raportat la analiza pe care o face Consiliul Concurenței, în paralel facem și noi o analiză de risc cu clientul nostru, pentru a identifica zonele în care ar putea exista probleme ce ar declanșa o investigație. Mai mult decât atât, pentru clienții activi în sectoarele investigate de către Consiliul Concurenței, când există anumite solicitări de informații cu ajutorul cărora autoritatea de concurență încearcă să înțeleagă cum funcționează piața, ne asistăm clienții în formularea răspunsurilor. Și aici putem da un exemplu recent: Consiliul Concurenței a avut o cercetare preliminară pe piața comercializării untului și ouălor. Ulterior, investigația targetată a mers mai departe pe anumite practici potențial anticoncurențiale pe segmentul de ouă, iar în acest caz am avut clienți activi în industria respectivă pe care i-am asistat în formularea răspunsului la solicitările de informații ale Consiliului Concurenței.

Vanessa Nistor: Consiliul Concurenței este foarte activ în materie de prevenție, iar ghidurile de Conformare cu legislația Concurenței ajută societățile să își structureze programele de implementare cu legislația Concurenței. Spre exemplu, Consiliul Concurenței a emis ghidul despre petiționarea colectivă si un ghid în materie de licitații, care setează cadrul în care societățile pot participa cu oferte comune la proceduri de achiziții publice. Cu toate acestea, cred că ar fi nevoie de un ghidaj suplimentar pe zona de informații sensibile. Așa cum îi spune și numele, este și o zonă foarte delicată pentru că, de multe ori, societățile nu știu care sunt limitele în care pot discuta anumite teme, subiecte, cu firmele concurente. Asta se și vede raportat la practica Consiliului Concurenței, pentru că instituția a emis recent foarte multe decizii de sancționare a societăților pentru schimb de informații sensibile chiar în cadrul întâlnirilor organizate de asociații profesionale. Este o practică curentă ca reprezentanții societăților sa meargă la astfel de întâlniri. Simplul fapt că acolo este un cadru reglementat nu înseamnă că tot ce se discută intră în limitele legalității. Există și cazuri în care au fost abordate subiecte sensibile și de aceea trebuie trasată o linie... E nevoie de un ghidaj suplimentar, după cum spuneam, la nivel general.

Apoi, dacă ne referim specific la nivel de industrie, într-o conferință de specialitate organizată anul trecut la Cluj-Napoca, la care au participat mai mulți reprezentanți ai societăților și asociațiilor active în anumite industrii, a apărut nevoia unor ghiduri suplimentare. Reprezentanții unor firme din industria de construcții, dar și din turism, domenii în care Consiliul Concurenței a aplicat recent sancțiuni, au arătat că e nevoie de ghiduri specifice aplicate la industria respectivă. Probabil aici am mai avea nevoie de un ghidaj suplimentar.

Mihaela Ion: Odată cu dinamica activității Consiliului Concurenței, pe măsura înmulțirii deciziilor de sancționare, a crescut foarte mult și conștientizarea riscurilor la care se expun societățile dacă nu respectă legislația concurențială. Și atunci, implicit, nu doar corporațiile, nu doar societățile mari, sunt atente la tot ce presupune legislația concurențiala și ce ar trebui să nu facă pentru a nu ajunge în vizorul Consiliului Concurenței, există o atenție sporită și la nivelul  societăților mici și mijlocii în a se conforma cu legislața concurențială. Și spun asta nu doar din perspectiva a portofoliului nostru de clienți, ci și din perspectiva conferințelor la care participăm alături de Consiliul Concurenței, unde reprezentanții firmelor, prin întrebările pe care le pun, arată foarte clar interesul de conformare cu legislația concurențială. Nu de puține ori, societați mici și mijlocii erau foarte active în a înțelege care sunt limitele de acțiune. Și atunci da, pot să spun că există din ce în ce mai mult o astfel de cultură, nu doar la nivelul societăților mari, dar și la nivelul societăților mici și mijlocii.

Cred că și activitatea de prevenție a Consiliului Concurenței sprijină foarte mult acest segment. Pe de o parte, ghidul Consiliului Concurenței îi ajută; observ din practică și din modul de abordare al clienților mici și mijlocii că au început să își implementeze astfel de programe chiar intern, nu neapărat cu sprijin specializat al avocatilor, în limitele în care pot. Pe de altă parte, este adevărat, societățile mari au programe de conformare mult mai intense, vaste... 

Laura Ambrozie: Cele mai sensibile reglementări din zona Concurenței de care societățile ar trebui să țină seama sunt în cadrul asociațiilor profesionale. Este și un focus al practicii Consiliului Concurenței pe această zonă, vedem multe decizii ale autorității prin care sunt sancționate atât asociațiile, cât și membrii care au participat la întâlnirile din cadrul asociațiilor. În acest context, fără intenție de multe ori, societățile fac schimb de informații calificate de legislația Concurenței ca fiind sensibile.

Pe de altă parte, există și o zonă clasică a înțelegerilor verticale, Consiliul Concurenței ramânând focusat și pe aceaste practici.

Mihaela Ion:  Este o zona foarte fină între limitele în care concurenții pot coopera sau nu. Niciodată o societate nu are certitudinea că atunci când se întâlnește cu o altă companie concurentă nu intră sub lupa Consiliului Concurenței.

Autoritatea se uită înspre asociațiile profesionale pentru că este un mediu prin care societățile concurente se întâlnesc. Obiectivul este unul legitim, nu de puține ori, de exemplu, o activitate, o poziție colectivă pe care o exprimă membrii unei asociații, sau asociația ca atare, față de un proiect legislativ, poate fi foarte ușor interpretată de către Consiliul Concurenței drept o acțiune colectivă, comună, o ”cartelizare” între membrii asociației.

Chiar din practică știu un astfel de caz: în momentul în care piața pensiilor private debuta, era în plin elan, societățile care încă nu activau pe această piață, dar urma să intre, au intrau într-un dialog social, să spunem, o dezbatere legislativă cu organele competente. La vremea aceea era un proiect în dezbatere la Camera Deputaților și se discuta concret despre reglementări și comisioane în legătură cu administrarea fondurilor de pensii. Societățile care activau pe piața pensiilor private în alte jurisdicții știau deja ce se întâmplă, care sunt dificultățile și, mai experimentate fiind, au prezentat autorităților – la vremea aceea abia fusese înființată Comisia de Supraveghere a Pensiilor – problemele la care se putea aștepta Statul român, făcând și propuneri menite a preîntâmpina problemele din cazurile anterioare. Poziția colectivă a membrilor și a asociației a fost aceea că un astfel de comision trebuie să fie foarte mic – s-a discutat despre un procent de 2% - pentru a se evita ceea ce s-a întâmplat în alte jurisdicții. Și, ulterior, au fixat cu toții acel comision, ca urmare a deschiderii pieței, la 2%. A fost o linie pe care Consiliul a analizat-o, iar raportul de investigație final a făcut referire la o cartelizare a societăților pentru fixarea comisionului de administrare a pensiilor pornind de la o poziție colectivă, absolut legitimă în opinia noastră. În fine, totul s-a terminat cu bine pentru clienții noștri, pentru că am arătat Consiliului Concurenței că era o petiționare colectivă, legitimă. Când piața este în formare, concurenții tind să facă un front comun tocmai pentru ca piața să funcționeze legislativ într-un cadru corespunzător. Acest efort colectiv poate fi de multe ori greșit înțeles de către autorități.

Recent, într-o conferință la care a participat și Consiliul Concurenței, reprezentanți ai industriei turismului - recent vizată de o investigație a Consiliului Concurenței în urma căreia societațile active au fost sancționate pentru schimb de informații sensibile în cadrul unei asociații – au subliniat nevoia de a fi stabilite și indicate limitele. Au arătat că este necesar un ghidaj al Consiliului Concurenței pentru schimbul de informații în cadrul asociațiilor. Iar domnul Bogdan Chirițoiu, președintele autorității de concurență, a precizat că se are în vedere emiterea unui astfel de ghid.

Pe de altă parte, chiar dacă există ordine de închidere a investigațiilor fără sancțiuni, e nevoie și de un ghidaj pentru consorții. Tot mai mulți se întreabă: “Ce se întâmplă în cazul în care încep să construiesc un consorțiu, cu o altă societate, iar acel partener se dezice, la un moment dat, de consorțiul nostru și mai apoi participă la licitații în mod independent?”. Poate fi văzut acest semn ca o trucare a licitației? Au fost astfel de cazuri, iar acest comportament a fost analizat de către Consiliul Concurenței și, în final, sancționat ca și cartel.

Este important să putem documenta care a fost voința părților și, dacă au existat contacte între societăți, în ce măsură acestea elimină sau nu incertitudinea strategică. Aceasta este până la urmă chintesența: contactul între concurenți elimină sau nu incertitudinea strategică? Este o linie foarte fină, dar trebuie înțeles că nu este interzis orice contact între concurenți...

Mihaela Ion: De cele mai multe ori clientul sună disperat: ”Inspectorii de concurență sunt la ușă! Vor să intre, să vadă calculatoarele! Vor să sigileze spații, să vadă toate emailurile! Ce facem?” Este o reacție firească. Clienții sunt panicati, pentru ca asimilează inspecția Consiliului Concurenței cu o percheziție a organelor de urmărire penală.
 
În momentul în care vine la o societate, echipa de inspecție are, întradevăr, un ordin de investigație, un ordin de inspecție. După ce văd documentele - ordinul de investigație, ordinul de inspecție și autorizarea Curtii de Apel – clienții ne sună. În cadrul programelor de conformare pe care noi le implementăm, avem sesiuni specifice referitoare la comportamentul, reacția societații în momentul în care vine în inspecție Consiliul Concurenței. Încă de la recepție, în momentul în care inspectorii s-au prezentat ca reprezentanți ai autorității de concurență, trebuie trimis un mesaj de alertă către o echipă în prealabil desemnată intern. Din acel moment, în care inspectorii au intrat pe ușă, anunțul se lansează în cadrul societății astfel încât să intervină în cel mai scurt timp echipa de reacție formată astfel încât să contrabalanseze echipa Consiliului Concurenței. Reprezentanții autorității de concurență nu sunt obligați să aștepte sosirea avocaților, acordăm asistență telefonică clientului până la momentul la care ajungem.

Este important pentru echipa de reacție și pentru avocați să citească foarte atent Ordinul de investigație al Consiliului Concurenței pentru că acela trasează limitele în care inspectorii au voie să acționeze și indică documentele pe care au voie să le ridice. În cadrul activității noastre, de cele mai multe ori, aici este ”bătaia” cu Consiliul: ce au voie să ridice și ce nu au voie, raportat la obiectul investigației. Important de subliniat este faptul că s-a schimbat foarte mult modul în care Consiliul Concurenței acționează în cadrul inspecțiilor. Dacă acum mulți ani vorbeam de situații în care inspecția dura două zile, acum nu se mai întâmplă acest lucru decât foarte rar. Înainte, în momentul în care echipa Concurenței venea în inspecție, își alegea birourile și persoanele targhetate și lua la verificat ad-hoc corespondența, agendele, toate mijloacele de stocare a informaței disponibile. Inspectorii ne cereau diverse documente și rămâneau la sediul societății până finalizau toată acestă procedură. Mai nou, Consiliul Concurenței s-a tehnologizat, iar instrumentele lor au devenit mult mai sofisticate, astfel încât o inspecție a Consiliului Concurenței durează acum mai puțin. Inspectorii clonează informația stocată pe hard-uri și, ulterior, la sediul Consiliului Concurenței, au răgazul necesar să ia la analiză documentele și email-urile.

Acestea sunt elementele cele mai importante: să urmărești echipa de inspecție când verifică corespondența și să vezi care sunt cuvintele de căutare și persoanele vizate astfel încât, din start, să îți dai seama care este zona de risc. În această etapă este foarte importantă creativitatea avocatului și capacitatea lui de anticipare. După plecarea inspectorilor ramâi cu clientul, analizezi toate documentele respective și începi să explorezi și să înțelegi care ar fi riscurile.

Și mai trebuie spus ceva: dacă echipa Consiliului Concurenței a venit o dată in inspecție, nu înseamnă că nu poate veni din nou a doua zi. Au existat cazuri în care Consiliul Concurenței a venit astăzi, nu a ridicat nimic, și a revenit și a doua zi. Faptul că nu a găsit nimic, sau poate nu a căutat unde trebuia, a determinat echipa de investigație să insiste. 

Pe de altă parte, avocații din Departamentul de Concurență de la PNSA au în lucru mai multe concentrări economice. Pot spune că în ultima perioadă concentrările primează, din industrii variate. Acum avem pe masă cinci notificări de concentrări economice, fiecare pe câte o piață relevantă și geografică diferită. Ca să înțelegeți dinamismul activității noastre, în perioade scurte de timp, sau chiar în aceeași zi, poate fi analizată o piață de închiriere logistică, de închiriere rezidențială, de producție agricolă sau o piață a segmentului de retail. Pentru echipa noastră de concurență este esențială capacitatea de a înțelege dincolo de reglementările legale, de a merge și a înțelege specificul societății pe care o asistăm în astfel de proiecte. Avem interviuri extinse cu o echipă mai largă din partea clientului pentru a înțelege cum funcționează industria, pentru că doar așa poți găsi argumente.

Raportat la instanță, pentru că aceasta este o altă componentă a activității noastre, facem echipă cu colegii noștri de la Litigii. Întotdeauna, în dosarele noastre care ajung în instanță, suntem parte prezentă, preponderentă, a echipei care reprezintă clientul și participăm la toate termenele de judecată. Mi se pare important să faci acestă echipă mixtă și să ai continuitatea cazului pană la Înalta Curte. Cam acestea sunt liniile de acțiune, toate sub ideea de dinamică și noutate.

Mihaela Ion: Avem o echipă extinsă în astfel de cazuri. Pe lângă echipa care se ocupă de caz pe parcursul fazei administrative, în fața Consiliul Concurenței, alegem persoana sau echipa cea mai potrivită pentru reprezentare în instanță. Vorbesc aici despre echipa de litigii. Mergem întotdeauna într-o astfel de combinație care mi se pare una de succes.

Mie îmi place să merg în instanță și consider că avocatul, chiar dacă face consultanță de zi cu zi, uneori ar trebui să meargă și în instanță, pentru că acolo simte intensitatea cazului. Dezbaterea în cadrul audierilor în plenul Concurenței - care presupune o prezentare a argumetelor pentru care clientul nu ar trebui sancționat - se transpune astfel în fața judecatorului. Eu sunt o luptătoare și trebuie să îmi prezint argumentele, cu și mai multă forță, în fața judecătorului. Neavând instanțe specializate, trebuie să transmiți foartă multă informație ușor digerabilă către instanțe, astfel încât acestea să se familiarizeze cu domeniul concurenței. Și observ, încet-încet, de la caz la caz, o ușoară aplecare spre această ramură tehnică, ce nu are doar o componentă juridică, ci o structură multidisciplinară, în care economicul tinde să devină foarte important. Cred că specializarea este cheia, cred că ar trebui să existe instanțe specializate pentru că dosarele sunt voluminoase și un judecător poate nu are timpul necesar să analizeze filă cu filă documentele pe care Consiliul le-a colectat în patru sau cinci ani de zile și să se pronunțe pe un caz cu foarte multe documente colectate într-o perioadă de câțiva ani, cu apărări ale avocaților, cu întâmpinări ale Consiliul Concurenței ...

Am observat și mă bucură faptul că, tocmai urmare a efortului comun al avocaților, am reușit să propunem și instanțele să aprobe așa numiții experți, specialiști în domeniu. Trebuie spus că nu există experți în domeniul Concurenței în România, ca atare, formalizați, așa cum sunt experții contabili, spre exemplu, pe o listă la Curtea de Apel. Însă există această instituție în Codul de Procedură Civilă, așa că au fost aprobați ca atare, fie că sunt specialiști în domeniul economic național, fie că sunt la nivel european; până la urmă este important că există și acest demers, acest probatoriu suplimentar.

Vanesa Nistor: Dacă vorbim despre rata noastră de succes ar trebui să ne raportăm la o perioadă mai mare, să zicem ultimii patru sau cinci ani. De ce spun asta? Pentru că ciclul procesual cam atât durează; din momentul în care este atacată decizia la Curtea de Apel, sunt mai multe termene de judecată. Apoi, dacă decizia nu este favorabilă clientului, mergem mai departe la Înalta Curte sau chiar Consiliul Concurenței poate face recurs, dacă nu a fost mulțumit de soluția primită. Au existat și sunt cazuri recente în care Consiliul Concurenței, în fața Înaltei Curți, a formulat o întrebare preliminară cu privire la aplicarea legislației Concurenței către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prelungind practic procedura. Din acest motiv, este important să ne raportăm la ultimii patru - cinci ani și, uneori, mai mult decât atât.
 
Un alt element pe care trebuie să îl avem în vedere este acela ca succesul înseamna și o reducere, o anulare parțiala a unei amenzi. Și ar trebui să ne raportăm la ce se întâmplă la Înalta Curte pentru că, în foarte multe cazuri, la Curtea de Apel se câștigă cazul respectiv, dar apoi Înalta Curte dă o decizie contrară.
 
Dacă este să ne raportăm la toate aceste elemente, în contextul în care observăm că din ce în ce mai mult instanța nu se mai limitează la o analiză procedurală, ci intră pe fond și analizează proporționalitatea amenzii cu gravitatea faptei, aș zice că ne situăm la o rată de succes de 75%.

Mihaela Ion: Legea promovează recunoașterea, la fel și Consiliul Concurenței. Impactul îl resimțim cumva pe piață, dar, dacă ne raportăm la anul trecut, din aproximativ 70 de societăți investigate, în jur de 50% din societățile sancționate au recunoscut. Acestă recunoaștere vine ca urmare a unui calcul efectiv matematic pe care fiecare societate și-l face.

Ca impact al muncii avocatului, acesta nu este foarte mare pentru că, de cele mai multe ori, recunoașterea nu vine într-un stadiu incipient al investigației, ci abia atunci când societatea primește pe masă raportul de investigație și face o analiză a probelor Consiliului aduse împotriva sa.  Până la acel moment, noi ne desfașuram activitatea ca într-o investigație normală, iar în momentul în care vine raportul lucrăm pe două fronturi, împreună cu clientul: facem o astfel de analiză, dar pregătim și observații la raportul autorității de concurență ce pot fi folosite atunci când rezultatul analizei înclină spre „nu mergem cu recunoaștere”.
 
Când o societate își face această analiză pentru a vedea dacă recunoaște sau nu, se uită la mai multe componente. Trebuie să ia în calcul, în primul rând, riscul unei sancțiuni din partea Consiliului Concurenței. Pe de altă parte, dacă se emite o decizie ca urmare a recunoașterii, societatea poate fi expusă acțiunilor de despăgubire pe care orice persoană fizică sau juridică, prejudicată de presupusa faptă, ulterior sancționată, le poate introduce. Trebuie analizat, așadar, riscul unor eventuale astfel de acțiuni și impactul lor asupra societății. De cele mai multe ori, managerul companiei analizează și consecințele asupra activității ulterioare a societății în piață; spre exemplu, în cazul unei sancțiuni pentru societăți care obișnuiesc să participe la licitații, o decizie a Consiliului Concurenței de trucare a licitației poate fi motiv de excludere de către autoritatea contractantă din alte licitații. Nu în ultimul rând, trebuie luată în calcul și răspunderea personală a managerului pentru facilitarea unei încălcări a legislației concurențiale. Pe această linie, există un articol în lege care prevede o astfel de infracțiune specială, iar Consiliul poate să sesizeze organele de urmărire penală.

În aceste circumstanțe, analiza trebuie făcută cu mare atenție, punând pe masă toate consecințele.

Mihaela Ion: Anul a început intens, iar finalul anului trecut a fost ”aglomerat”, iar când spun asta mă raportez la mandatele pe care le avem pe masă; unele s-au închis, iar în altele suntem în continuare implicați. Sunt investigații foarte interesante, pentru că aduc elemente de noutate, cum ar fi în cazul înțelegerilor prin efect... Nu pot da detalii despre industria respectivă pentru că este o investigație în derulare. În fapt, Consiliul Concurenței a făcut cred, pentru prima oară, un studiu pentru a înțelege profilul consumatorului și consecințele potențiale, pe o piață, ale unei înțelegeri prin efect, iar asta ne pune și pe noi în situația de a construi astfel de studii, pentru a înțelege mai bine profilul, așteptările și nemulțumirile consumatorului, astfel încât să vedem în ce măsură îngrijorările Consiliului Concurenței sunt justificate sau nu. O altă investigație importantă, care urmează, din punctul meu de vedere, să se activeze, este pe piața de leasing, unde simt că vor fi mai multe solicitări.

Avem foarte multe cazuri de concentrări economice în lucru și din ce în ce mai multe dosare de control în comun, joint-ventures. Și aici e o abordare diferită, chiar am avut intense dezbateri cu reprezentanții Consiliului Concurenței responsabili de cazul nostru pe piața de agri inputs, pentru a vedea cum este percepută o tranzacție succesivă – când o societate semnează în aceeași zi două contracte cu două societăți diferite - cum este analizată de Consiliul Concurenței . Autoritatea are cazuistica pe această componentă, doar research-ul a fost mai intens... Nu este prima concentrare pe aceasta piață în care am fost implicați, avem o experiența îndelungată, cunoaștem foarte bine acest sector. O altă concentrare economică interesantă a fost în cazul Cemacon, pe cărămidă, BCA. Aici, cel puțin la caracterul substituibil a două produse și definirea pieței relevante, avocatul de concurență trebuie să vorbească cu tehnicieni și să înțeleagă inclusiv diferențierea dintre un produs și altul prin raportare la rezistența lui seismică, să identifice în ce măsură acest criteriu tehnic poate acționa în favoarea sau în defavoarea sa… Mai mult, trebui să vezi cine cumpără cărămida, cine cumpără BCA-ul, alte elemente care contează foarte mult.

În fiecare investigație, fiecare concentrare, o analiză a pieței este esențială. Înveți cu fiecare caz în parte specificul și modul de funcționare al industriei, vezi cum funcționează piața de retail, piața producției și comercializării de BCA, vezi cum funcționează piața de servicii medicale samd. Toate acestea presupun o analiză aparte, specifică și fiecare caz în parte are frumusețea și complexitatea lui.

Mihaela Ion: Când o mare parte din piață trece din fizic în online, vom asista din ce în ce mai mult la analize și investigații ale Concurenței targhetate pe acest segment. Dilema, în contextul actual, este în ce măsură, de exemplu, un site care are un algoritm de setare a prețurilor în funcție de prețurile valabile pe alte site-uri, sau pe alte platforme, reprezintă sau nu un cartel. În ce măsură inteligența artificială poate fi considerată un liant între concurenți, care să faciliteze o coordonare între societăți. Acestă modernizare și intervenție a aplicațiilor și a inteligenței artificiale ridică o întrebare: în ce măsură doi roboți se pot înțelege? Cam așa se conturează viitorul și sper să ajung să văd analize de genul acesta.

Comisia Europeană focusează deja acestă zonă, alte jurisdicții și autoritați de concurență vizează aceste aspecte, la noi au existat demersuri în sensul acesta, care continuă. Fiind temă de dezbatere, este important să existe instrumente specifice pe care autoritățile de concurență să le aibă la dispoziție când analizează astfel de cazuri, în care inteligența artificială are acces la anumite baze de date.

Vom vedea, după cum spuneam curiozitatea este cheia și este important să fii conectat la informație, la piață și să înțelegi ce urmează să se întâmple, să prevezi.